„Nu se atârnă ei de tineret mai serios”. De ce noua generația nu votează

• aprilie 17, 2019
• 0
• 0

Dorel își petrece zilele dormind pe săturate, plimbându-se pe afară și navigând pe internet. Îl întrebăm dacă nu se plictisește. „Este oleacă”, admite el. Tânărul cu nume romanțios are viziuni mai puțin romantice. Dorel, care are 25 de ani, se numără printre cei care n-au mers să voteze pe 24 februarie, pentru că „ei promit și nimic nu fac”. Ne-am întâlnit prima dată la mijlocul lunii februarie, într-o zi tare friguroasă. Spre deosebire de noi, înfofoliți și zgribuliți, Dorel s-a prezentat la întâlnire nederanjat de frig. Nu poartă fular, nici căciulă. Are doar o geacă simplă de piele, jeanși deschiși la culoare și încălțări maro. Este tuns scurt, are sprâncene îngrijite și voce moale.              - O să te duci la alegeri?              - Da, desigur.              - Ai mai fost?              - Da, am mai fost.             - Tot timpul?             - Când și cum… Eroul nostru vorbește rar și tace contemplativ. Spune că nu prea urmărește actualitatea politică din țară și nici nu se arată interesat de subiect. O luăm la pas printre blocurile unui cartier din sectorul Buiucani. „Știu de partidul lui Plahotniuc, al lui Dodon…Numai de dânșii cât de cât știu. Mai mult din spusele mamei… ”, mărturisește Dorel. https://www.youtube.com/watch?v=GVSzlceOSns   În discuția cu noi, Dorel este liniștit, cumpătat și retras. Uneori este încurcat de întrebările noastre despre politică, alegeri și problemele din țară. „Nici nu știu cum să vă spun”, zice el atunci când chiar n-are un răspuns la vreo întrebare jurnalistică din categoria: „ce crezi despre?”.        - Deci, o să te duci la alegeri pe 24 februarie?        - Da, întodeauna o să mă duc        - Dar cum o să iei decizia? Pe cine o să votezi?         - Din spusele mamei… ea știe mai bine pe cine și cum… Dorel a fost crescut și educat doar de mama sa. Nu mai are frați sau surori. „Când aveam șase luni s-a dus de la noi (tatăl – n.r), mama l-a alungat. Și o bucată de timp nu plătea alimente, pe urmă a început să plătească. Când am crescut mai mare, am fost la dânsul o dată și de atunci gata”, își amintește băiatul.