FOAMETEA ÎN SATUL PELINIA. Mărturiile copiilor războiului

FOAMETEA ÎN SATUL PELINIA. Mărturiile copiilor războiului

”Doamne, cât e de frumos / Satu-acesta dintr-o parte, / Parcă-ai spune că aici / Nu e nici un fel de moarte. / parcă-ai spune că aici, / Doamne, nu-i nici o durere / Să te bată cu putere:/ Nici o lacrimă, nimic… / Doamne, Doamne… / Vai, ce zic?”
Ion Vieru

Pentru Basarabia cel de-al doilea război mondial a însemnat o adevărată catastrofă. Basarabia a pierdut peste 50 de mii de militari și peste 120 de mii de civili sau 6,9 la sută din numărul total al populației de atunci.

După semnarea pactului expansionist Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Basarabia și Bucovina de Nord au fost ocupate de sovietici în data de 28 iunie 1940. Cea mai mare parte a teritoriului ocupat a fost proclamată RSS Moldovenească, sudul Basarabiei Bugeacul și nordul Bucovinei au fost cedate RSS Ucraineană.

1940. Basarabenii se pomeneau că luptă frate contra frate

Toate ar fi mers în ascensiune, dacă în 1940, în luna iunie, tancurile sovietice n-ar fi călcat în șenile pătimitul pământ al Basarabiei. În toamna aceluiași an a fost făcut un recensământ al populației, conform căruia în Pelinia erau 7460 de persoane. La o altă numărătoare din aprilie 1941 în sat erau 5693 de suflete. Explicația reducerii numărului de pelinieni e simplă: mulți s-au refugiat în Țara Românească și mulți erau fugari de teamă de a nu fi trimiși pe front, căci situația pentru basarabeni era mult mai dramatică” (Raia Rogac, „Pelinia – nume de legendă”).

În situația în care până la ocupația sovietică, Basarabia se afla în componența Țării Românești, iar aceasta lupta de partea Germaniei naziste, înrolând soldați de pe acest teritoriu, brusc, s-au pomenit să fie înrolați deja de Armata Roșie. Astfel, se pomeneau uneori să lupte frate împotriva fratelui: „Bărbații au fost nevoiți să meargă să lupte în două armate și s-a întâmplat ca unii să lupte împotriva altora. A fost decimată națiunea. S-a pierdut încrederea în viitorul identității noastre naționale”. (Iurie Colesnic, istoric)

 

Statele român și cel sovietic însă n-au ținut cont de interesele familiilor, dar ale războiului. Primele concentrări au fost făcute de Armata Română, ulterior de Armata Roșie, astfel că basarabenii în multe cazuri se pomeneau că luptă frate contra frate și mulți au trebuit să-și sacrifice viața pe câmpurile de luptă. Cei care au luptat doar/sau în Armata Română, au fost recunoscuți și reabilitați abia după 1990. 

Din startul celui de-al doilea război mondial pelinienii au fost supuși unui val de represiuni inumane. Astfel, în 1941 au fost supuși privațiunii de libertate sau deportați numeroși pelinieni, printre care: Gheorghe Agachi, Vladimir Bânzari, Alexei Cușnir, Ion Covalciuc, Nicolae Mihai, Calistrat Zaeț, Efim Pripa.

În 1941, România pornește în misiunea de a recupera teritoriile ocupate de URSS ca parte a Operațiunii Barbarossa. Până pe 26 iulie Basarabia și Bucovina au fost eliberate, însă împotriva opoziției liderilor politici români, mareșalul Ion Antonescu a ordonat armatei române să continue războiul alături de Axă, participând la operațiunile din Odessa, peninsula Crimeea, Stalingrad și Caucaz. Cu toate că au fost reîntoarse, aceste teritorii, totuși, au fost în cele din urmă din nou ocupate de sovietici în 1944.

1944. Identificarea de către NKVD a „elementelor duşmănoase”​

În ianuarie 1944, cu cîteva luni până la „eliberarea” nordului Basarabiei de către Armata Roşie, erau deja elaborate primele directive ale organelor de represiune sovietice ce urmau să servească drept temei pentru relansarea mașinăriei diabolice de exterminare umană.

Odată cu ocuparea raioanelor de nord de către unităţile de avangardă sovietice, tribunalul militar al RSSM, proaspăt reanimat, s-a şi pus pe treabă, condamnând la moarte primele câteva zeci de persoane.

Un rol aparte în identificarea şi reţinerea tuturor celor care, în viziunea autorităţilor comuniste de ocupaţie, se facuseră vinovaţi în faţa puterii sovietice, l-au jucat aşa-numitele batalioane de exterminare, alcătuite din militari sovietici, dar şi din activişti, racolaţi din rîndul populaţiei civile.

În vizorul acestor batalioane intrau „elementele duşmănoase”. Un rol aparte în această „muncă” de identificare şi reţinere a „elementelor periculoase” l-au jucat şi alte structuri ale NKVD-ului, dar şi faimoasele batalioane ale morţii care au „scris”, de asemenea, o pagină tristă în soarta populaţiei RSSM.

1947. Foametea organizată. „Sora mea nu avea voie să se plimbe mult timp pe străzile satului, din teama să nu fie răpită și devorată”

O altă etapă prin care trece Pelinia și întreaga Basarabie este foametea organizată în 1947. Mai sunt și azi oameni care poartă calvarul acesta în suflet, amintindu-și de rudele dragi pierdute. Se știe că lumea mânca tot ce putea fi închipuit că este comestibil: lobodă, fulgi de pe ciocălăii de porumb, coji de cartofi, mâncare delicioasă pentru acele vremuri, turte din făină de ghindă ș.a.m.d.

Ana Palii, o locuitoare a satului Pelinia a povestit cum a supraviețuit foametei din 1947 cu un frate, soră și mamă – văduvă de război: „Am avut noroc de un pic de grăunțe și câteva oi. Mama ne făcea terci cu lapte. Sora mea mai mare Lida, care întotdeauna mânca prima și era destul de corpolentă pentru acele timpuri, nu avea voie să se plimbe mult timp pe străzile satului, din teama să nu fie răpită și devorată”.

Cazuri de canibalism au fost înregistrate încă de la începutul anului 1946 în diverse localităţi ale Moldovei. Astfel spre exemplu, în luna iunie 1946, au avut loc câteva cazuri de canibalism în satele Alexandreşti, Recea-Slobozia şi Sturzeni din raionul Râşcani. Martor al fenomenului canibalismului a fost şi A.Kosâghin, care sosind în februarie 1947 în Moldova, a vizitat câteva sate din apropierea Chişinăului şi a văzut într-o casă cadavrul unui mort care era pregătit pentru a fi folosit ca hrană.

După 1990, când a început să se vorbească adevărul despre aceste crime, […] dacă nu ascundeau bine unele rezerve, i-ar fi amenințat moartea ca pe mulți din săteni. În ciuda la toate necazurile, totuși anul 1947 este anul de start al colhozurilor în Basarabia. Cu voie și de nevoie oamenii erau mânați în gospodăriile colective, de rând cu animalele și instrumentarul agricol de acasă.

După unele surse, pe toată durata de existență a URSS-ului, aproximativ 2.344.000 persoane originare din Basarabia, Bucovina de nord și RSSA Moldovenească au fost victime ale arestărilor, persecuțiilor politice, deportărilor, condamnărilor la muncă silnică, 703.000 dintre ei pierind. Ultimele cifre includ și cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 – 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre. Restul sunt victime ale execuțiilor, masacrelor, deportărilor și ale gulagului.

Nu seceta – care a mai avut loc în Moldova, fără însă a duce la canibalism generalizat – a provocat dezastrul, ci metodele de guvernare staliniste, dorinţa de a construi viitorul luminos fără a ţine cont de preţul plătit în acest scop. Ţăranii basarabeni au fost condamnaţi cu bună ştiinţă la înfometare din două considerente:

— ca duşmani de clasă. Au fost inventaţi termeni confuzi – culac, chiabur – cu care erau etichetaţi ţăranii harnici şi gospodari. Astfel aceştia erau supuşi dărilor împovărătoare şi condamnaţi la lichidare.

— ca etnici români, „trădători şi aliaţi ai Germaniei naziste”; Ţărănimea română din Moldova era tratată cu vrăjmăşie, pentru că fost aliată a lui Hitler, fiind etichetată ca „naţie trădătoare”. Pentru reducerea oricărei rezistenţe şi pentru a-i forţa ţăranii basarabeni să intre în gospodăriile colective, conducerea face uz de scenariul aplicat deja în Ucraina, în anii 1932-1933. Teroarea prin înfometare a devenit astfel un instrument de realizare a planurilor autorităţilor sovietice.

Text, foto, video: Iana Cornilov

În scrierea acestui articol au fost incluse informații din următoarele surse:

moldova.org

ziarulnational.md

Pelinia – nume de legendă” – autor: Raia Rogac

Google+ Linkedin

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*