Stăpân pe propria viață sau simplu observator? Începe acum marea călătorie către sinele pierdut! Te ajută ediția a 6-a ”Reper LiteraR” (+bonus)

Stăpân pe propria viață sau simplu observator? Începe acum marea călătorie către sinele pierdut! Te ajută ediția a 6-a ”Reper LiteraR” (+bonus)

Fata de șaisprezece ani își petrece iubitul la război. Se termină războiul, el nu mai vine, ea își face studiile, devine profesoară în cătunul natal, trec mulți ani, ea tot îl mai așteaptă… 

Cartea săptămânii a 6-a este ”Femeia care aștepta” de Andreï Makine.

Edițiile săptămânilor trecute:

ABCD, E

Timp orientativ de lectură — 2 zile

În cătun vine un tânăr cercetător din capitală, se îndrăgostește de ea, deja femeie mult peste 30. Oare va înceta ea să aștepte?

 

Despre autor

  • Andreï Makine este un scriitor francez de origine rusă
  • În 1987 pleacă în Franța câștigând o bursă pentru profesori și decide să rămână acolo și să trăiască din scris
  • Cel mai cunoscut roman al său este ”Testamentul francez” decernat cu 2 premii literare franceze.

 

De ce citim această carte?

  • Pentru că descoperim aici frumusețea tristă a sufletului rusesc, și găsim aici imaginea rusoaicei la care visa Gib Mihăescu
  • Romanul ilustrează viața omenească alcătuită din decizii prompte, așteptări, ezitări, supuneri și negări – absurditatea în toată splendoarea ei
  • Viețile noastre sunt istorii, mici sau mari, dureroase sau mai puțin interesante. Iată o mică istorie găsită în această carte:
    O bătrână a rămas singură într-un cătun părăsit, scrisoarea ei pentru cei care o vor găsi conținea următoarele: „Rugămintea mea e, dacă se poate, să mi se pună pe mormânt un măceș. Bărbatului meu, Ivan Nekiforovici Glebov, mort pentru patrie în 1942, îi plăceau foarte mult”.

BONUS

(De ce? pentru că Vă iubim și cerem scuze de întârziere)

Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

Timp orientativ de lectură — 2 zile

De mici noi visăm la ceva, așteptăm un miracol. Apoi, intrăm în viața matură și ne pierdem în rutină, uităm cine suntem și la ce visăm. Același lucru i se întâmplă și lui Juliette, eroina acestei cărți. Ea a încetat să se caute, ea doar îi privește pe alții citind în metrou și asta tot e o rutină. Însă, în viața ei va interveni un strop de nebunie împreună cu o carte lăsată între gratiile unei porți. Și de aici va începe marea ei călătorie către sinele pierdut.

 

Despre autoare

  • Christine Féret-Fleury este o scriitoare franceză care a debutat cu o carte pentru copii, după care a început să scrie cărți pentru maturi, experimentând în diverse genuri
  • ”Fata care citea în metrou” o dedică fiicei sale, dorind ca și ea să fie prietenă bună a cărților

 

De ce citim această carte?

  • Este o carte ușoară pentru un weekend, însă ușurința ei ține doar de stil, pe când ea poate să ne spună foarte multe.
  • Pentru că ne reamintește că cea mai importantă întrebare în viața noastră este „Cine sunt eu?” Și nu trebuie să ne oprim niciodată din căutarea răspunsurilor.
  • Personal, ador această carte pentru că, citind-o, trăiesc senzația de parcă aș fi întâlnit pe cineva care iubește cărțile la fel de mult ca și mine.

P.S.

Există niște romane, care poate nu sunt tocmai apreciate de cititorii ”serioși”. Însă ele sunt foarte importante anume pentru faptul că ne introduc în lumea literaturii, spunând că literatura poate fi buna noastră prietenă și nu este menită neapărat să ne plictisească. În astfel de cărți ne regăsim, în plăcerea de a mirosi cărțile, în admirația pentru ele, în deprinderi de a folosi primul lucru care nimerește sub mână în calitate de semn de carte și multe altele.

Cărțile care creează senzația similară sunt:
Fata de hârtie” de Guion Musso
A treisprezecea poveste” de Diane Setterfield
Beautiful creatures” de Kami Garcia și Margaret Stohl
De aici aflăm că o carte citită la momentul potrivit poate fi o bună mână de ajutor.

 

Lectură cât mai plăcută și inofensivă!

Google+ Linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*