Romanul care ne spune că a greși e omenește și a dezamăgi pe cineva e și mai omenește. Vezi Ediția a 4-a „Reper LiteraR”

Romanul care ne spune că a greși e omenește și a dezamăgi pe cineva e și mai omenește. Vezi Ediția a 4-a „Reper LiteraR”

Despre „De veghe în lanul de secară” s-a scris și s-a spus atât de mult, încât nici nu-mi închipui ce aș putea scrie și eu. Mă voi abate un pic de la discursul obișnuit, pentru un moment de sinceritate. 

Cartea săptămânii a 4-a este „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger.

Edițiile săptămânilor trecute:

A, B, C

Timp orientativ de lectură — 3 zile

 

Cartea aceasta este unul dintre cele mai mari regrete literare ale mele. Să mă înțelegeți corect, nu voi regreta niciodată faptul că am citit-o. Regret că am citit-o prea târziu. Aveam aproape 21 de ani când o citisem și din păcate deja uitasem, pe atunci, cum e să fii adolescent (M-am grăbit și eu să mă maturizez, ce să-i faci). Sigur că am remarcat excepționalitatea acestui roman, însă nu l-am putut trăi. Cred că avem cu toții în bagajele noastre de lectură niște cărți (sau poate una singură) care ne-au schimbat sau chiar mutilat personalitatea. Cărțile acestea intră sub piele și ne fac ceea ce suntem. Și mie îmi pare foarte rău că nu citisem „De veghe în lanul de secară” la 15-16 ani, când îmi puneam întrebările similare celor lui Holden. Acum, rămâne doar să regret pentru mine și să încerc să-i conving pe cei pentru care încă nu este târziu să citească această carte (Ceea ce, de fapt, fac acum).

Despre autor

  • J.D. Salinger publicase un singur roman și se retrăsese în casa lui. El își apăra vehement intimitatea și din mare respect pentru dorința maestrului, îl lăsăm în pace și aducem în discuție niște momente interesante legate de romanul în cauză.
  • Asasinul lui John Lennon a fost găsit imediat după săvârșirea faptei, citind romanul acesta și numindu-l unica sa mărturie.
  • Însuși autorul zicea că se teme de oamenii cărora le place „De veghe în lanul de secară”.

 

De ce citim această carte?

  • Ca să ne amintim că e absolut normal să avem dubii și întrebări.
  • Pentru ca să nu uităm că a greși e omenește și a dezamăgi pe cineva e și mai omenește, pentru că așa e viața.
  • Citim acest roman ca să nu uităm să ne punem întrebări stupide care nu au neapărat răspunsuri. Deoarece doar astfel înțelegem că nu suntem mașinării, suntem vii, plini de dubii, regrete, amintiri confuze și apariții bizare.

 

Lectură cât mai plăcută și inofensivă!

Google+ Linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*