Viața de succes a Larisei Teacă, unicul notar din R. Moldova cu deficiență locomotorie

Viața de succes a Larisei Teacă, unicul notar din R. Moldova cu deficiență locomotorie

  Larisa Teacă este unicul notar din R. Moldova cu o deficiență locomotorie. Fiind originară din r-nul Sîngerei, sat. Cotiujenii Mici, mun. Bălți a fost cea mai apropiată locație unde își putea face studiile și, respectiv, a venit să activeze în calitate de notar în orașul drag. De mic copil, îi plăcea să facă dreptate în felul ei, să fie înconjurată mereu de oameni. La școală a avut profesori foarte buni care au încadrat-o în mediul școlar, pentru care le este foarte recunoscătoare. S-a simțit foarte bine alături de colegii de clasă care îi erau alături când avea nevoie.

Venind la Universitatea de Stat „Alecu Russo”, i-a fost mai greu cu accesibilitatea, dar din nou colegii (băieții) din grupă, care zi de zi veneau după ea și o ridicau, de cele mai multe ori, la etaje unde se petreceau seminarele. Studiile le-a făcut cu frecvența la zi, își dorea foarte mult să cunoscă viața de student, să trăiască zi de zi acest sentiment că este în rând cu toți ceilalți. Fiind o persoană realistă, întotdeauna a recunoscut faptul ce poate face și ce nu poate face, de aceea, devenind studentă, și-a propus scopul că oricât de greu nu-i va fi, va deveni notar, fiind lucru de birou și comod pentru dânsa.

Treptat, și-a văzut visul devenit realitate. Nu i-a fost ușor, dar aceste greutăți au călit-o și cu multă încăpățânare a demonstrat că: „Dacă muncești din greu, într-un final atingi scopul propus”, afirmă Larisa. La moment, dorește foarte mult să călătorească spre insulele Maldive. Mândria ei este fetița sa Bianca de doar 3 ani și 5 luni, care o bucură și-i aduce zâmbetul pe buze, o iubește necondiționat: „Aș vrea să fie o persoană de succes, să nu cunoască dezamăgirile, trădările, fiind mama ei, voi face tot posibilul și imposibilul să fie fericită și împlinită. Nu-mi imaginez altă profesie în afară de cea de notar, poate jurist, nu mai mult.’’

A fi notar e un lucru minunat pentru Larisa, mai ales fiind o persoană care folosește scaunul rulant, această profesie este statică, lucrează cu dăruire și mare drag. Ea ne spune că este dificil de lucrat cu oamenii, dar în aproape cei 7 ani de activitate s-a acomodat. Ca om este o fire sensibilă, emotivă, romantică dar și realistă. În timpul liber, practic nu are timp liber, dar mai citește  câte o carte și, nu în ultimul rând, încearcă timpul liber să-l rezerve fiicei sale Bianca.

La întrebarea „Cât de mult ați fost afectată de discriminare?”, a răspuns calm și îndrăzneț: „La drept vorbind, nu-mi este cunoscut acest sentiment, cum e să fii discriminată. Am avut marele noroc să fiu între oamenii care s-au străduit să nu mă simt diferită de ei. Cu regret recunosc, marea majoritate a persoanelor cu dizabilități este discriminată și în procesul de învățământ, în instituțiile medicale, la angajarea în câmpul muncii, au acces limitat la infrastucura socială”. De asemenea, Larisa ne-a dezvăluit că visează să călătorescă cât mai mult: „În principiu, marele vise s-au realizat: profesie respectată, copil, acoperiș deasupra capului”.

 

— Dacă ați deveni președinta R. Moldova, ce schimbări ați face pentru oamenii cu dizabilități, prin ce mod ați îmbunătăți situația, ce i-ați sugera societății?

— Dacă aș fi președintă, în primul rând, aș majora pensiile mizerabile pentru persoanele cu dizabilități, crearea locurilor de muncă după profesia care o deține, accesibilitate la infrastructura socială, locuințe sociale, să nu stea pe stradă umiliți cu mâna întinsă pentru câțiva bănuți. Societății i-aș sugera să se gândească la un singur lucru: viața poate lua o întorsătură drastică și oricând poți nimeri într-un scaun rulant… sau mai grav. Să nu eticheteze persoanele care sunt puțin mai vulnerabile și să le dea șansa de a demonstra de ce sunt capabile. Să nu-i marginalizeze. Persoanelor cu dizabilități le-aș sugera să dea dovadă de fermitate, curaj, stoicism, să-și urmeze scopurile propuse. Știu că e greu, dar se poate, dacă ți-ai propus. Noi suntem acei oameni care putem schimba mentalitatea învechită a societății, putem fi persoane publice, putem întemeia familii, putem naște copii. Am citit undeva aceste rînduri și mi s-au întipărit: „Trebuie să existe nevoia să fii puternic, altfel nu vei ajunge aşa niciodată”.

 

Autor: Loredana Cebotari

Google+ Linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*